Exercițiile spirituale ignațiene

Cel care intra cu intenția curata și dorința sincera în dinamica Exercițiilor Spirituale va descoperi cu uimire și bucurie, deși mare păcătos fiind, cat de mult este iubit, personal, de Dumnezeu și cu ce sete este dorit răspunsul iubirii lui Dumnezeu.

Răspunsul acesta începe prin conștientizarea prezentei păcatului în viata proprie și efectele sale în relația cu ceilalți. Adevărul acesta, conștientizat și acceptat, deși dureros, deschide spre a conștientiza cum iubirea lui Dumnezeu este mai puternica decît păcatul și spre a o dori ca forță iertătoare și mîntuitoare.

Răspunsul liber la iubirea lui Dumnezeu este făcut posibil, cu ajutorul Lui, datorita unei capacități mai mari de a identifica factori atât externi cât și interni care pun obstacole libertății, și de capacitatea tot mai mare de a se angaja într-o lupta pentru a ieși învingător.

În timpul Exercițiilor Spirituale și în urma unei cunoașteri mai intime de Dumnezeu, se dezvolta o dorință sincera de a îndeplini voința Tatălui, care se manifesta prin cuvintele și viata însăși a Fiului lui, Isus Cristos.

Experiența iertării de păcate deschide spre descoperirea, iubirea și alegerea Persoanei și a modalității specifice de a-l sluji pe Dumnezeu, făcut din și în iubire, și de a le traduce, în mod concret, în viata și în activitatea proprie în favoarea aproapelui și pentru lauda Domnului.

 

Menționăm că Exercițiile Spirituale nu sunt nici un timp de studiu nici o simplă reculegere sau rugăciune. Este mai degrabă o căutare. „ Căci, după cum a se plimba, a merge şi a alerga sunt exerciţii fizice, tot la fel, orice mod de a pregăti şi a predispune sufletul pentru îndepărtarea de la sine a tuturor ataşamentelor neorânduite şi, odată îndepărtate, pentru căutarea şi găsirea voinţei divine în orânduirea propriei vieţi spre mântuirea sufletului, se numeşte exerciţii spirituale (ES, 1).

Diferite modalități de a propune Exercițiile spirituale

Luna de Exerciții spirituale (tradiționalele 4 săptămâni), Exerciții de o săptămână, reculegeri de trei zile cu structura zilnică ce urmează schema ignațiană, Exerciții spirituale în viața zilnică (care durează aproximativ un an), o zi simplă de reculegere.

Se arată a fi foarte utile și fructuoase și exercițiile spirituale, sau zile de reculegere pentru diferite categorii de persoane: Exerciții pentru preoți, pentru persoane consacrate, pentru medici, pentru învățători/cadre didactice, pentru asistenți sociali, etc.; în special, pentru acea categorie de persoane care lucrează pentru formarea umană și spirituală a aproapelui.

Prin exercițiile de alegere se încearcă să se vină în întâmpinarea acelor tineri care își pun întrebarea asupra cărui tip de viață îi cheamă Dumnezeu, care vocație să urmeze, ce orientare să dea propriei lor vieți, ce alegere să  facă în interiorul Bisericii și a societății.

In plus, mai există și exercițiile spirituale individuale, adică oferite unei singure persoane.

Unele dintre aceste propuneri sunt accesibile și la Satu Mare, în capela Sf. Ana, sub conducerea iezuiților.

Cum se desfășoară

Scopul Exercițiilor spirituale este acela de a ajuta omul să-și ordoneze propria viață după planul lui Dumnezeu. Acest lucru cere un drum de cunoaștere profundă a persoanei lui Cristos, pentru a crește în iubire față de el și pentru a-l urma în toate, în împlinirea voinței Tatălui. Se caută acea „cunoaşterea lăuntrică a Domnului, care pentru mine s-a făcut om, ca să-l iubesc şi să-l urmez mai mult" (ES, 104)

Pentru a înlesni acest drum se cere, pe cât este posibil, retragerea într-un mediu diferit de cel obișnuit, un loc care să favorizeze concentrația. E vorba despre recrearea acelui „deșert„, chiar și exterior, a acelei liniști, care facilitează ascultarea Cuvântului și acțiunea Harului, toate acestea sub conducerea unui îndrumător spiritual, care dă zilnic punctele de meditație/care orientează zilnic meditațiile și verifică drumul făcut.

Tot itinerarul este de patru săptămâni, dar poate fi adaptat diferitelor exigențe și gradului de maturitate spirituală a persoanei. Ziua este structurată de patru meditații biblice, de făcut personal, conform cu indicațiile directorului spiritual. Există un har specific de cerut în fiecare zi, dintre care cel mai insistent sună așa: "să cer cunoaşterea lăuntrică a Domnului, care pentru mine s-a făcut om, ca să-l iubesc şi să-l urmez mai mult" (ES, 104). În completare, Exercițiile oferă o metodă de a face examenul de conștiință necesar pentru a verifica drumul făcut.

În gândirea Sfântului Ignațiu

Așa scria sfântul de la Veneția prietenului și confesorului său Emmanuele Miona la 16 noiembrie 1536: „Exercițiile sunt cu siguranță cel mai bun lucru pe care eu pot să-l concep, să-cunosc și să-l înțeleg înțeleg în această viață, atât pentru progresul personal al omului, cât și pentru fructele, ajutorul și profitul/avantajul pe care el îl poate procura/oferi multo altora„.

Sf. Ignațiu nu considera Exercițiile ca fiind „opera sa„, ci ca pe un dar al lui Dumnezeu pentru toată Biserica. Exercițiile nu au fost studiate și compuse la birou, ci sunt rodul experienței sale în peștera/eremul din Manresa, unde făcuse pentru circa un an o viața ascetică și de penitență și unde -după cum scrie el însuși - „Dumnezeu se purta cu el ca un dascăl cu un copil, învăţându-l„ (Istorisirea pelerinului, 27).

Acest lucru l-a făcut să precizeze că Exercițiile trebuie sa fie „făcute„, nu citite. Din același motiv, el nu voia ca cel  care dădea exercițiile să ofere multe explicații. Punctele de meditație trebuie să fie scurte, pentru că e mai valoros ceea ce sufletul descoperă de la sine mai mult decât o lungă explicație didactică.

Exerciţiile Spirituale în istorie și actualitatea lor

În anul 1548, Papa Paul al III-lea însoțea aprobarea cărții Exercițiilor spirituale a Sf. Ignațiu cu următoarele cuvinte: „ ne-am asigurat/convins că Exercițiile sunt pline de devoțiune și sfințenie. și sunt și vor fi foarte utile pentru progresul spiritual al credincioșilor... De aceea, îi îndemnăm pe credincioși, din orice parte a lumii, să se folosească de beneficiile acestor Exerciții și să se lase plăsmuiți/modelați de ele„.

Exercițiile sunt o „carismă": un dar al lui Dumnezeu către Biserică, pentru edificarea și reînnoirea sa. Experiența nenumăratelor persoane care și astăzi trag folos din ele sunt dovada că Spiritul Sfânt, prin intermediul Exercițiilor continuă să ilumineze sufletele.

Tocmai de aceea Papa Paul al VI-lea a precizat: „Ar fi păcat dacă Exercițiile spirituale ar pierde acea paradigmă/model minunată? și magistrală pe care Sf. Ignațiu li le-a imprimat... Trebuie să lărgim acest izvor de mântuire și de energie spirituală, trebuie să o facem posibilă/accesibilă tuturor categoriilor".

Într-o lume ca a noastră, în care suntem inundați de gălăgie, iar liniștea și reculegerea inspiră teamă; unde nu există nici un interes pentru o adevărată căutare a voinței lui Dumnezeu asupra propriei trăiri și lucrări, Biserica insistă din nou asupra „validității Exercițiilor spirituale", recomandă să "se persevereze în acest apostolat//această practică care se arată pe zi ce trece tot mai prețios„ și reafirmă importanța „ climatului său de reflecție și de profundă liniște".

Încheiem cu cuvintele lui Paul al VI-lea: „ Practica Exercițiilor constituie  nu numai o pauză reconfortantă și întăritoare pentru spirit, în mijlocul disipărilor gălăgioasei vieți moderne, dar și o școală astăzi de neînlocuit pentru a introduce sufletele la o mai mare intimitate cu Dumnezeu, la iubirea virtuții și la adevărata știință a vieții, ca dar al lui Dumnezeu și ca răspuns la chemarea sa".