In 1993 a obţinut de la superiorii lui iezuiţi permisiunea de a petrece un an în România şi  anul următor, a rămas la Satu Mare. Convins că toate convoaiele umanitare nu au schimbat cu nimic realitatea dura a acestei tari si dorind sa muncească în profunzime cu românii, Jean întemeiază în 1995, împreună cu prietenii lui - Frères Romania - o Asociaţie fără profit.

In aprilie 1995, el a cumpărat o casa pe care a denumit-o « Casa Sfânta Ana », în onoarea

mamei lui.

Parintele Jean s-a ocupat de tinerii liceeni  înainte de a veni in România şi,  ajungând la Satu Mare, s-a gândit să creeze un loc pentru tinerii de aici. Casa Sfânta Ana, situata între doua licee, era potrivită pentru aceasta activitate. Parintele Jean a primit trei liceeni care ulterior si-au   invitat prietenii. Apoi au venit câţiva tineri francezi care au fost impresionati de primirea din România şi de atmosfera din casa Sfânta Ana.
Totul a început sa prindă viaţă şi a devenit un furnicar de idei, de proiecte si iniţiative. S-au format multe grupuri, Asociaţia s-a dezvoltat, activităţile ei s-au diversificat, la fel şi infrastructura.